Mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de mine.

Te-am iubit cu toata fiinta mea. Mai mult decat atat , cu sufletul. Intiparindu-mi in al meu sange numele tau.
Dar, viata-i o lupta crancena pentru supravietuire. Si prin supravietuire ma refer la " hranirea" ego-ului . Debodanta-mi gandire in aceste momente de lupta a sufletului de mult piedrut la un sfarsit de noiembrie, intr-o zi ce ar fi trebuit sa fie a mea muza pentru viitor. Intre timp, incerc sa-mi innec gandurile in lectura, si sa le amagesc de la adevarata lor forma. Si ma intreb , si imi raspund fiind intr-un continuu monolog : " Doamne, explica-mi tu cu marea ta putere, de ce oamenii iubesc?" Un raspuns nu a ezitat sa apara, in mod evident tot sub forma de monolog, dar cu o tenta ceva mai divina.
"Oamenii sunt fiinte ce traiesc pentru dragoste, sunt dragoste. Si-ti pot spune, ca aceasta "dragoste" este precum o floare. Intai, sadesti samanta, o uzi zilnic, o alinti ,o tii langa la caldura, ca mai apoi sa ajunga sa aiba prima frunzulita, primul boboc. Si astepti, astepti sa infloreasca gratioasa, viu colorata cu o mireasma deosebita.Parca ai  sorbi-o din priviri ,analizand in detaliu  fiecare tonalitate a sa, divinizand-o."
In perioada de ratacire, m-ai ghidat catre tine, si m-ai indemnat sa iti cercetez cuvantul.descoperind lucruri superbe si in acelasi timp realizand cel mai important lucru pe care ne-ai indemnat sa il facem :Sa iubim, si sa iertam. Dar contrat tie, am ales sa iert si sa uit. Fara sa mai iubesc, fara sa mai judec, fara sa mai dusmanesc.
Una dintre cele mai frumoase lectii pe care mi le-ai dat a fost sa am rabdare. Sa am rabdare si sa nu actionez gresit, din cauza unei actiuni pe  moment. M-ai testat si cu al tau ajutor, am trecut testele rabdarii.
Si-mi raman in minte, cele mai frumoase cuvinte despre dragostea pe care tu ne-ai trasmis-o. Si urmeaza sa citam cel mai frumos indemn de dragoste , pe care doar cititdu-l ne va ramane in suflet.

   Capitolul 13

1.	De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2.	Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3.	Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4.	Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5.	Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6.	Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7.	Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8.	Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9.	Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10.	Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11.	Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12.	Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
	Capitolul 13, face parte din epistola intai catre Corinteni in care se ilustreaza si acentueaza faptul ca dragostea face parte din fiinta noastra, si suntem dependeti de ea pana in momentul in care sufletul se desparte de trup.

De aceea, din dragoste te-am uitat pe tine, tu fostu-mi chin. Te-am uitat si m-am apropiat de o dragoste si mai mare, anume cea divina. O dragoste reala, care nu a incetat niciodata, nici in momentul in care am neglijat-o. Cum spuneam, dragostea trebuie tratata precum o floare, iar Dumnezeu a facut acel boboc sa infloreasca usor, usor. Scotandu-ma din vechea mea viata si soptindu-mi la ureche : " Toate acestea au fost niste simple teste, pentru a te face sa infloresti mai mult, mai frumos si sa fii constienta de puterea pe care dragostea transmisa de mineo are, si este una pura, fara de interes. Una prin care vei invata cum sa te feresti de cei ce vor sa te calce-n picioare fara ezitare. Cum? Uitand si iertand.

 

          Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.