vineri, 6 ianuarie 2017

Nastrusnicia gandurilor

  Nu m-am considerat niciodata o persoana hotarata, care stie ce vrea sa faca cu viitorul ei . Nicidecum. Mi-ar fi greu sa aleg si intre doua rochii de  aceiasi culoare. Adica nu le pot alege, ori le iau pe amandoua, ori nici una. Poate fi spiritul feminin ce ma indruma catre nehotarare, dar asta este o alta poveste. Probabil daca ma nasteam mascul, as fi evitat aceste probleme existentiale in alegerea culorilor bluzelor ce merg in combinatie cu fusta si geanta de culoarea x, dar merg de asemena si cu margelele alea misto pe care le-am vazut alaltaieri intr-o vitrina frumos decorata.
 Acum, trecand la lucrurile mai serioase consider ca pana acum am facut numai alegeri gresite in ceea ce m-a privit. Si nici ca m-as fi zbatut foarte mult sa fie unele mai corecte. Pur si simplu sunt lenesa, dar realista. Sunt constienta ca nu e cea mai buna combinatie, dar intorcandu-ma la subiectul gandirii nastrusnice ma roade, ma chinuie constant o dorinta . Mai exact, acum 2 ani am decis sa merg pe calea comunicarii. Ce mai inseamna si asta? Inseamna ca mi-am dedicat 2 ani din viata si-mi voi mai dedica inca unul pentru a finaliza studiile in acest domeniu. La admitere, eram indecisa, Toti colegii se indreptau catre ASE, dar eu aveam altceva in plan.
 " Economia nu-i de mine!" mi-am zis tare si raspicat, si mi-am luat frumusel dosarul si m-am indreptat catre Facultatea de Limbi si Literaturi Straine din cadrul unei univeristati particulare bine cunoscute si... SURPRIZA! Nu erau suficienti inscrisi pentru a forma grupa. 
Nervoasa, ies in fata universitatii si-mi aprind o tigara. Unde sq ma duc eu acum? Si nu am avut prea multe variante. Am ales Facultatea de Stiinte Sociale , Politice si Umaniste ce mi-a sarit in ochi, datorita numelui pompos as putea spune. Si-mi las dosarul, dau asa-zisa admitere si dupa doua saptamni s-au afisat si rezultatele.Aparent , intrasem cu o medie de 9.80 la niste intrebari grila, banale le-as putea spune pe care le-ar fi putut rezolva orice persoana ce stie sa citeasca . 
Si-am inceput primul an plin de peripetii. Primul semestru am avut o prezenta exemplara, iar cursurile se anulau. Si mi-am spus : "Hai sa nu pierd timpul prin cafelele si sa ma si angajez daca imi permite timpul, poate ma responsabilizeaza si pe mine intr-un fel" dar spre dezamagirea mea, nu a facut-o prea mult. 
Zis si facut si cu job-ul , si cu mersul la cursuri. Si am trecut cu bine peste sesiunile din primul an,fara nici o restanta dar  cu putina toceala cand a fost nevoie.Am inceput si anul 2, simtind o nesiguanta constanta cu privire la "oportunitatile" pe care aceasta facultate le confera adica... nici una. Un master ar fi o pierdere de bani si de timp. In tara asta, nu poti gasi un job pe domeniul pe care l-ai studiat cu foarte mare usurinta. Doar daca te baga varul unchiului care e neam cu bunica strabunicului..in fine ati inteles voi. Ori noroc, ori pile. Si cum nu am nici una dintre aceste doua, am decis sa fac ceva sigur, ce-mi poate conferii de la bun inceput un salariu decent, si un viitor.
Cum inaltimea nu m-a ajutat sa devin stuardesa sau sa intru in politie( pe bune cine ar angaja minioni pentru asemena posturi)  si mi-am indreptat atentia catre Facultatea de Moase si Asistenti Medicali din cadrul Univeristatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" .
Am avut cateva dubii in privinta alegerii fie a unei Scoli postiliceale sanitare , fie a facultatii. Pot spune ca facultatea confera mult mai multe beneficii decat o scoala postliceala. 
Nu sunt nici ipocrita, nici vreo inteligenta. Dar pur si simplu nu vreau sa fiu inconjurata de persoane ce nu au fost capabile sa ia un amarat de bacalaureat , incat sa demonstreze ca nu au trecut prin liceu doar ca sa lase niste plase sau plicuri. Daca te axezi pe un domeniu, trebuie sa te dedici si mai apoi sa te gandesti la beneficiile financiare pe care acesta ti le ofera sau ti le va oferi in timp. Nu condamn pe nimeni, nu toti sunt o apa si-un pamant, Sunt sigura ca sunt multe persoane de la care ai ce invata, cu abilitati practice mai bune dar asta este strict opinia personala cu privire la acest subiect. Am fost destul de rautacioasa, stiu. Dar scoala postliceala sanitara nu mai e ce era pe timpuri, Pot spune ca am intalnit persoane extraordinare in domeniu , cu care am avut de-a face de-a lungul copilariei mele ce s-a invartit in jurul injectiilor. 
Am reflectat, si voi mai reflecta asupra acestui subiect. Mai am inca un an, si urmeaza admiterea pe care o privesc cu groaza pentru ca nu am excelat la chimie,  Cred ca e singura data cand sunt hotarata in privinta unui lucru, si vreau sa il realizez indiferent de greutatea pe care o voi intampina.

Va urma :) !


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate