Intr-adevar, suna foarte ciudat ceea ce am scris mai sus, si de asemenea nu poti deduce despre ce este vorba. Dar aceasta problema se va rezolva imediat ce voi incepe sa imi astern micuta povestioara despre nelinistea unei seri de ianuarie, si tentatia de a viziona un film in ciuda temperaturilor sub -0 grade celsius.
Cand imi pun ceva in minte, pai domle' nu ma poti face sa ma razgandesc nici daca ar fi ultimul lucru din viata asta. Incapatanare sau prostie? Inca ma decid intre cele doua. Si e foarte greu sa fac alegerea corecta .
In fine, seara se asterne exact ca-n "Iarna pe ulita " scrisa de rasposatul nostru poet, George Cosbuc. Doar ca, farmecul ierni nu mai era acelas , copii nu au mai iesit pe ulita cu saniile , peisajul parca desprins din basme nu mai este la fel in jungla de beton. Nicidecum. Toti sunt nemultumiti, nelinistiti de faptul ca vor trebui sa isi scoata masinile de sub troienele de zapada. Mai aud un Nea Ion cum injura cu patos in fata blocului, el considerandu-se vocea poporului , iar cuvintele sale durea adresate societatii corupte in care traim nu au intarziat sa apara :
" Pai cum domule, e normal ca eu dupa ce am luptat pentru tara asta sa ajung sa ma lupt cu nametii? Pe vremea lu' Ceausescu nu s-ar fi vazut asa ceva, toata lumea isi facea treaba. Na! Acum unde e primaria cu utilajele alea scumpe in care s-au bagat bani nostrii? Pai i-au furat pe toti domne, nu s-au lasat! " Si vorbea omul nostru de rand, si injura pana la sfinti si inapoi , poate poate il aude cineva.
Amuzata, revin la activitatile mele de relaxare totala si un gand imi tresare in minte. Plictisita, incep sa ma uit pe lista filmelor ce se vor difuza asta seara.
Un film recomandat, la care nu am putut ajunge din pacate si anume "Aliatul " - Allied. Ma imbrac repejor si infrunt gerul napraznic. Glumesc, mie chiar nu mi s-a parut frig avand in vedere ca m-am pregatit bine pentru aceasta "escapada". Ajung intr-un final la cinema, astept la rand si dupa ce m-am luptat cu multimea ca o adevarata eroina, am iesit victorioasa cu biletul in mana si m-am indreptat catre sala. M-am asezat cumintica la locul meu,si aproape ca am adormit din cauza spoturilor publicitare interminabile.
Intr-un final, filmul mult asteptat a inceput, avandu-i ca protagonisti pe Marion Cottilard si Bradd Pitt.
Ce pot spune ? In ciuda celor 52 de ani pe care Brad Pitt ii are inca frange mule inimi. Sunteti de acord doamnelor? Cu siguranta! Alfel nu imi explic cum de toate femeile din sala erau atente la fiecare gest, fiecare suras si zambet patimas as celebrului Brad.
In fine, actiunea se desfasoara in timpul celui de-al doilea razboi mondial ,in Casablanca unde Max Vatan este descris ca fiind un ofiter de informatii canadian ce urma sa colaboreze cu frumoasa Marianne Beasejour o frantuzoaica patimasa ce a condus un grup de luptatoti de rezistenta la Paris.
In urma acestei colaborari, ei trebuiau sa pretinda ca sunt sot si sotie, Marianne avand grija sa le castige increderea tuturor, cu ajutorul frumusetii ei, dar si a charmului,
O idila nu a incetat sa apara intre cei doi, chiar inainte de asasinarea unui ambasador nazist .Suspansul si misterul ce se regaseste pe tot parcursul filmului te face sa iti creezi scenarii ce ulterior se vor indrepta catre un deznodamant tulburator.
Ce pot spune ? In ciuda celor 52 de ani pe care Brad Pitt ii are inca frange mule inimi. Sunteti de acord doamnelor? Cu siguranta! Alfel nu imi explic cum de toate femeile din sala erau atente la fiecare gest, fiecare suras si zambet patimas as celebrului Brad.
In fine, actiunea se desfasoara in timpul celui de-al doilea razboi mondial ,in Casablanca unde Max Vatan este descris ca fiind un ofiter de informatii canadian ce urma sa colaboreze cu frumoasa Marianne Beasejour o frantuzoaica patimasa ce a condus un grup de luptatoti de rezistenta la Paris.
In urma acestei colaborari, ei trebuiau sa pretinda ca sunt sot si sotie, Marianne avand grija sa le castige increderea tuturor, cu ajutorul frumusetii ei, dar si a charmului,
O idila nu a incetat sa apara intre cei doi, chiar inainte de asasinarea unui ambasador nazist .Suspansul si misterul ce se regaseste pe tot parcursul filmului te face sa iti creezi scenarii ce ulterior se vor indrepta catre un deznodamant tulburator.
Nu sunt o fana infocata a scenelor incendiare de dragoste, dar pot relata ca aceasta a fost una dintre cele mai reusite.
De ce? Ideea de la care se pleaca de la bun inceput, o poveste de dragoste nascuta printre proiectile, intr-o misiune si sa nu uitam savuroasca scena de amor ce s-a desfasurat intr-un cadru atat de frumos in mijlocul desertului, in mijlocul furtunii.
Nu imi puteam sa imi desprind privirea in timpul acelor secvente incitante si pline de intensitate.
Dupa ce misiunea lor a fost dusa la bun sfarsit, Max i-a propus frumoasei Marianne sa mearga cu el in Londra . Intr-o perioada bolnava de singuratate, durere si moarte dragostea isi face loc in inimile oamenilor. Asa s-a intamplat si cu cei doi. S-au casatorit si aveau o fetita pe nume Anna . Amandoi isi gasisera micul lor paradis , intr-o zona linistita situata in apropierea Londrei,
Si cum furntuna se dezlantuie, Max este pus intr-o ipostaza oribila - sotia sa este banuita ca ar fi de partea nemtilor deoarece mesajele transmise pareau a fi interceptate din zona unde cei doi locuiau.
Agonia prin care sotul trece, te arunca intr-un abis de confuzie si oripilare mai ales ca nu putea face nimic pentru a demonstra nevinovatia acesteia in care nici el nu credea in totalitate, dar Max este un om indragostit, ce va rupe bariele normalitatii si va incerca sa apere deminitatea familiei sale .
Marianne este figura misterioasa a povestii, o femeie ce este acuzata ca ar fi altcineva , nu doar o sotie si o mama iubitoare. Ulterior, aceste banuieli se demonstreaza ca fiind adevarate iar Max in ciuda dezamagirii resimtite, doreste sa fuga cu femeia pe care o iubeste.
Aceasta iubire platonica de care toti ne-am dori sa avem parte ,este demonstrata si de Marianne in ultimele secvente ale filmului unde cei doi nu au reusit sa duca planul de evadare la bun sfarsit , fiind prinsi si urmand ca aceasta sa fie executata de catre Max.
Da, da ati citit bine, De catre Max trebuia facuta executarea fiind considerata o tradare in familie unde sotul inculpat trebuia executat de catre celalalt. In caz contrar, daca se refuza executarea sotului se aducea acuzatia de inalta tradare in urma careia ambii soti erau executati.
Pentru a salva vietile celor doua fiinte pe care aceasta le iubea mai mult decat propria-i existenta, Marianne alege sa se sinucida trasmitandu-i ultimele sentimente sincere si rugandu-l sa aiba grija de rodul dragostei lor.
Max este profund distrus, dar ii respecta dorinta sotiei sale si se dedica cresterii fiicei lor, in locul pitoresc unde visau sa isi petreaca viata impreuna.
Un film minunant, pe care ma bucur nespus ca l-am vazut la recomandarea cuiva drag mie ( da iubitule, ai avut dreptate. A meritat fiecare secventa) si pe care am vrut sa il impartasesc pe scurt cu voi. Sper sa-l vizionati cat mai curand, si sa va incite fiecare secventa imbibata in mister si drama.
De ce? Ideea de la care se pleaca de la bun inceput, o poveste de dragoste nascuta printre proiectile, intr-o misiune si sa nu uitam savuroasca scena de amor ce s-a desfasurat intr-un cadru atat de frumos in mijlocul desertului, in mijlocul furtunii.
Nu imi puteam sa imi desprind privirea in timpul acelor secvente incitante si pline de intensitate.
Dupa ce misiunea lor a fost dusa la bun sfarsit, Max i-a propus frumoasei Marianne sa mearga cu el in Londra . Intr-o perioada bolnava de singuratate, durere si moarte dragostea isi face loc in inimile oamenilor. Asa s-a intamplat si cu cei doi. S-au casatorit si aveau o fetita pe nume Anna . Amandoi isi gasisera micul lor paradis , intr-o zona linistita situata in apropierea Londrei,
Si cum furntuna se dezlantuie, Max este pus intr-o ipostaza oribila - sotia sa este banuita ca ar fi de partea nemtilor deoarece mesajele transmise pareau a fi interceptate din zona unde cei doi locuiau.
Agonia prin care sotul trece, te arunca intr-un abis de confuzie si oripilare mai ales ca nu putea face nimic pentru a demonstra nevinovatia acesteia in care nici el nu credea in totalitate, dar Max este un om indragostit, ce va rupe bariele normalitatii si va incerca sa apere deminitatea familiei sale .
Marianne este figura misterioasa a povestii, o femeie ce este acuzata ca ar fi altcineva , nu doar o sotie si o mama iubitoare. Ulterior, aceste banuieli se demonstreaza ca fiind adevarate iar Max in ciuda dezamagirii resimtite, doreste sa fuga cu femeia pe care o iubeste.
Aceasta iubire platonica de care toti ne-am dori sa avem parte ,este demonstrata si de Marianne in ultimele secvente ale filmului unde cei doi nu au reusit sa duca planul de evadare la bun sfarsit , fiind prinsi si urmand ca aceasta sa fie executata de catre Max.
Da, da ati citit bine, De catre Max trebuia facuta executarea fiind considerata o tradare in familie unde sotul inculpat trebuia executat de catre celalalt. In caz contrar, daca se refuza executarea sotului se aducea acuzatia de inalta tradare in urma careia ambii soti erau executati.
Pentru a salva vietile celor doua fiinte pe care aceasta le iubea mai mult decat propria-i existenta, Marianne alege sa se sinucida trasmitandu-i ultimele sentimente sincere si rugandu-l sa aiba grija de rodul dragostei lor.
Max este profund distrus, dar ii respecta dorinta sotiei sale si se dedica cresterii fiicei lor, in locul pitoresc unde visau sa isi petreaca viata impreuna.
Un film minunant, pe care ma bucur nespus ca l-am vazut la recomandarea cuiva drag mie ( da iubitule, ai avut dreptate. A meritat fiecare secventa) si pe care am vrut sa il impartasesc pe scurt cu voi. Sper sa-l vizionati cat mai curand, si sa va incite fiecare secventa imbibata in mister si drama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu